teme educationale

Echilibru … de Andi

In karate unul dintre principiile de baza pe care il inveti este cel al echilibrului. Un corp intr-o pozitie stabila, iti ofera forta in atac, explozie in lovitura, rezistenta in defensiva, siguranta in procedee… “Inainte de a sti sa lovesti cu piciorul, trebuie sa stii sa te tii pe picioare” – se spunea parca intr-un film.
In GO, partida este o lupta in care fiecare incearca sa mentina echilibrul fata de adversar, pana la un moment in care crede ca poate face o miscare “decisiva” care sa-i aduca victoria. Fiecare incearca alternativ, sa controleze o parte din tabla de joc, incercand sa nu ramana niciodata “in urma”. Partidele acestea se termina de obicei cu un mic avantaj pentru unul sau altul dintre jucatori.
Si in karate si in Go se spune ca nu poti ataca daca tu nu esti intr-o pozitie stabila…
In artele plastice, in pictura de exemplu, ehilibrul compozitional sau cromatic este un principiu de la care nu abdica nici maestrii. Liniile si suprafetele de culoare dintr-o acuarela iti pot induce o stare de liniste, stabilitate, incredere. Contrastul de complementare, raportul de plin-gol… sunt tot atatea teme in care principiul echilibrului poate fi dezvoltat in mod creativ.

In mod cert, ca adulti, ne creem propriul nostru echilibru ancorat in cateva planuri din viata noastra – multe sau mai putine – in functie de ce ni se pare important in acel moment. Pentru copii, insa, am observat ca este mult mai importanta ideea de diversitate si echilibru. Sistemul lor fizic, mental, sufletesc este mai fragil, are nevoie de exercitiu si informatii din toate zonele, pentru a putea face aprecieri si comparatii, pentru a se construi in mod armonios. In mod firesc copiii trebuie sa faca o miscare fizica cat mai completa, sa-si folosesca mintea prin solicitari diverse, sa se relaxeze si sa se bucure de ceea ce creaza ei insisi lasand fantezia sa se manifeste.

Reflexe …de Andi

O buna parte din viata noastra, si mai ales din primii ani ai acesteia, presupune invatarea – acumularea unor cunostinte folositoare, pe care apoi sa le putem aplica in activitatile noastre de zi cu zi. Procesul de invatare presupune si crearea unor reflexe corecte, care sa ne ajute sa trecem lejer si rapid peste orice moment dintr-o zi. Ideea spalatului pe dinti, pentru care multi parinti duc lupte grele cu copiii lor, este un exemplu banal al unui demers care creeaza un reflex benefic pentru toata viata. Evident copiii nu constientizeaza importanta acestei actiuni, dar niciun parinte responsabil nu-i va spune copilului ca este o chestiune “optionala”…:) Si toti stim ca dintii sanatosi sunt o infima parte din ce ne dorim pentru copilul nostru.

In karate reflexele care se formeaza sunt extrem de variate. De la a inspira relaxat si a expira cand muschii sunt contractati, de la a bloca instinctiv un atac intr-un mod rapid si eficient la a sti sa cazi pe orice suprafata din orice pozitie, de la a sti cand sa fii relaxat in lupta pana la a-ti folosi energia in mod economic… sunt lucruri la care in timp nu te mai gandesti in mod constient.
In jocul de GO ne formam alte reflexe. Invatam sa calculam o mutare pe care o facem din toate unghiurile posibile, realizam ca orice mutare are intotdeauna un plus si un minus, ne creem reflexul ca o mutare urgenta (care ne asigura viata un grup aflat in pericol) este mai importanta decat o mutare mare (care ne aduce castig), invatam sa cantarim mereu relatia dintre siguranta si profitul pe care il produc piesele puse pe tabla, invatam ca orice mutare trebuie sa aiba cel putin doua scopuri – deci sa fie cat mai eficienta.

Asemanari … de Andi

Pentru cei care au idee catusi de putin despre karate, stiu ca exista doua forme de exteriorizare competitionala: kata si kumite. Un kata inglobeaza o succesiune de tehnici si procedee care formeaza o lupta imaginara cu mai multi adversari. Privitorii apreciaza perfectiunea tehnicii, a poziitiilor, starea de spirit si concentrare a practicantului… Uneori este nevoie de luni sau ani de repetitii pentru a putea executa aproape perfect un kata complex. Este o munca migaloasa de autoperfectionare, de cizelare a detaliilor… dar si a spiritului.
Kumite-ul, in schimb, este forma de verificare prin lupta directa cu adversarul. O lupta in care realizezi intr-un mod realist cat din acumularile tale se dovedesc a fi eficiente cand ai un oponent. E suficient de rapida tehnica ta, stai suficient de bine pe picioare, esti eficient ? Aici exista mereu elementul surpriza, acel ceva care iti va pune la incercare toate lucrurile invatate, capacitatea de adaptare, aici te verifici cu adevarat.

Ei bine, daca ne gandim la pictura in general… vedem ca gasim doua tehnici de lucru care au cam aceleasi repere daca le privim din unghiul “educational”. Pictura in ulei am putea sa o asemuim cu kata: este rezultatul unei munci mai migaloase, dar in care poti reveni de multe ori pentru a trage tusa ideala, poti suprapune oricate straturi de culoare pentru a oferi privitorului forma “aproape perfecta” a gandului tau. Este o tehnica a picturii care iti permite numeroase reveniri si modificari, pana ajungi sa oferi exact ce iti doresti privitorului. Sunt multe picturi celebre in decursul istoriei artei, despre care sa stie ca au fost lucrate in ani de zile.
Acuarela in schimb, eu o asemuiesc kumite-ului. Apa si hartia iau locul adversarului de pe tatami. Tehnica acuarelei este foarte de simpla dar, totodata, una dintre cele mai grele de controlat. Fluiditatea extrema a apei si efectele de difuzie nu pot fi pe deplin controlate, intuitia, spontaneitatea si riscul luand locul controlului deplin (ca uneori in viata… :). Acuarela nu permite, asemenea tehnicii in tus, anumite stergeri sau reveniri. O anumita tusa gresit pusa, nu va mai putea fi scoasa si nici acoperita poate… In acest caz, ca si pe tatami, am putea spune ca “adversarul” tau te-a invins. Atunci iei alta hartie, si incepi o noua lupta, cu alt “adversar”. Hartia conduce cu 1-0 …:)

O pictura in ulei poate fi lesne copiata de un profesionist.
O acuarela cu infuziile si transparentele ei nu poate fi reprodusa.
Un kata bine studiat poate fi repetat aproape identic .
Un kumite nu seamana niciodata cu altul.

Curaj …de Andi

Curajul este, zic eu, o notiune ce defineste capacitatea de a actiona in sensul dorit de tine, in mod constient, in situatii in care sansele de reusita sunt defavorabile. In aceste momente hotararea, determinarea, concentrarea joaca un rol important. In cazul in care nu constientizezi ce ai de pierdut, sau daca nu ai nimic de pierdut, atunci nu prea poti vorbi despre curaj.

In karate iti testezi curajul deseori. Ai nevoie de el cand lupti pentru prima oara cu cineva mult mai pregatit… Ai nevoie de el cand lupti impotriva mai multor adversari… Ai nevoie cand intri in concurs cu altii mult mai bine cotati decat tine, sau cu unii pe care i-ai vazut ca sunt mai buni…
In GO se intampla de multe ori sa incerci sa-ti aperi zonele tale de influenta, fara a intra in lupta, Dar daca celalalt invadeaza “teritoriile” tale, trebuie sa ai curaj sa intri in lupta. Nu poti asista pasiv cum celalalt iti ia din “agoniseala”, ca ulterior sa te invinga. De multe ori jucand, cu handicap, cu un jucator mai puternic, inveti sa joci in mod curajos, adica mutarile corecte. Frica fata de forta lui superioara de joc te determina deseori sa dai inapoi, lasandu-l pe acesta sa castige din ce in ce mai mult teren. De multe ori in aceste situatii, ceea ce pentru un jucator mai slab inseamna o mutare “curajoasa”, pentru jucatorul puternic, este doar o mutare corecta.
Pana aici ar fi ok, dar ce ar putea insemna sa am curaj in … acuarela ? 🙂 Ei bine, sa stiti ca ai nevoie de curaj in momentul in care ai facut mai mult de jumatate din lucrare, si simti ca totul e grozav pana acum. Cu cat te apropii de final, iti este tot mai multa teama sa nu pui o linie, o pata cara sa dauneze intr-un mod iremediabil lucrarii. In mod cert frica aceasta o ai atunci cand esti constient de lucrarea ta, de calitatile si frumusetea ei. O tusa gresit pusa, poate distruge iremediabil lucrarea, si nu avem posibilitatea (ca la ulei sau tempera) sa corectam. Forta interioara si hotararea de a continua la fel de dezinvolt si gestual, stiind ca poti distruge in cateva secunde toata munca de pana atunci, presupune o doza de curaj.

O vorba din vechime, spune ca doar orbul si copilul pot merge linistiti pe marginea prapastiei…

Armonie… de Andi

Pentru multi dintre noi este un un scop catre care tindem de-a lungul intregii vietii. Implinirea noastra pe toate planurile importante ale vietii noastre este ceva pentru care ne straduim si luptam de multe ori.

In karate armonia apare deseori: in relatia dintre spectaculozitatea si totodata eficacitatea unui procedeu bine executat, apare in miscarile slefuite cu migala care tind spre perfectiune, dintr-un kata, in ritmul de relaxare-contractare al muschilor, in uniunea dintre minte si corp determinata de autocontrol, in combinatiile rapide dintre loviturile de mana si cele de picior… Uneori frumusetea si perfectiunea tehnicilor de karate duc cu gandul la un balet foarte dinamic.
In GO intregul joc devine, prin studiu, o armonie. Pietrele asezate isi comunica intentiile si “curg” intr-o inlantuire naturala, firesca. Partidele incep usor, prin tatonari, fiecare schitandu-si intentiile ca apoi complexitatea luptei sa creasca. Frumuseta si armonia formelor rezultate se intinde pe toata tabla intr-o lupta de o intensitate nebanuita.
Armonia cromatica este determinata de imbinarea culorilor intr-un mod care sa sustina lucrarea sau tema propusa intr-o acuarela. Se spune ca “nu exista culori urate, ci doar raporturi gresite”. Teme de lucru ca folosirea nuantelor pastelate, a culorilor complementare sau a nuantelor pamantului, a culorilor alaturate, sunt printre primele lucrari care ne pot invata cum sa imbinam in mod fericit mai multe nuante.